|
Pentru programare sau alte informatii mă puteţi contacta la numarul de telefon 0754870821 sau completând formularul de contact
|
|
|
|
|
Avantajele cunoasterii limbii spaniole
Limba Spaniolă oferă oamenilor mai multe ocazii de a putea găsii mai multe sanse de crestere din punct de vedere economic, iar copiilor sansa de a învăta o limbă apropiată limbii noastre, mai comunicativă.
Unul din marile avantaje al acestei limbi este că se poate învăta mult si se poate memora mai usor.
DE CE Să STUDIEM LIMBA SPANIOLă?
EXISTă 12 MOTIVE PRNTRU A STUDIA LIMBA SPANIOLă:
1) Este a treia limbă din lume ca număr de vorbitori: aproximativ 400.000.000 în lume, fiind depăsită doar de limba chineză (885.000.000 de vorbitori) si engleză (513.000.000);
2) este a doua limbă de comunicare pe plan mondial, după limba engleză si în acelasi grad ca franceză, fiind limbă oficială în cadrul organizatiilor internationale (ONU, UE, UNESCO, OMS etc.);
3) este a doua limbă studiată dupa engleză. În Franta si în Statele Unite ale Americii doi din trei elevi din învătământul preuniversitar învată limba spaniolă;
4) este limba oficială a 21 de tări si este acceptată ca fiind a doua limbă în alte trei tări: Statele Unite ale Americii (34 de milioane de hispanici reprezintă prima minoritate), Brazilia si Filipine;
5) este limba cu cea mai mare dezvoltare prevăzută pe termen scurt si pe termen mediu, atât datorită numărului de vorbitori nativi, cât si datorită numărului celor care o studiază;
6) este o limbă foarte interesantă în contextul european: Spania, cu cei 43 milioane de locuitori, este a V-a tară a Uniunii Europene, o adevărată putere industrială si turistică, aflându-se pe primul loc în rândul tărilor europene care desfăsoară relatii economice cu America Latină;
7) este o limbă cu o literatură si o cultură extraordinară, este una dintre marile limbi de cultură: personaje universale, de la Cervantes la Garcia Márquez si artisti nemuritori ca Picasso sau Salvador Dalí au gândit, au trăit si au creat în spaniolă;
8) este o limbă usor de învătat cu o pronuntie, un vocabular si structuri gramaticale apropiate limbii române;
9) este o limbă omogenă, care a dat nastere multor dialecte. Cine învată spaniolă, este sigur că poate comunica în întreaga lume, cu orice locuitor din Argentina, Chile, Venezuela, Mexic, Spania etc;
10) este o limbă utilă în învătarea altor limbi de origine latină: italiană, portugheză, franceză, catalană;
11) este o limba modernă, dinamică, este o limba a tinerilor, limba Gloriei Estefan si ai Thaliei, a muzicii salsa si moderne, a filmelor lui Almodóvar;
12) este o limbă practică si importantă în viata profesională, care deschide o gamă largă de posibilităti în varii domenii: studii, oferte profesionale, etc.
~ În concluzie, limba spaniolă este o limbă a viitorului ! ~
Scurtă prezentare a limbii spaniole :
(lengua española, español), numită uneori si limba castiliană(castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic. Este una dintre cele sase limbi oficiale ale Organizatiei Natiunilor Unite.
Spaniola se situează pe locul doi ca cea mai vorbită limbă în lume conform numărului vorbitorilor care o au ca limbă maternă, fiind precedată doar de chineza mandarină. O vorbesc ca prima si a doua limbă între 450 si 500 milioane de persoane. Se plasează pe locul trei ca cea mai folosită limbă atât maternă, cât si străină, fiind întrecută de chineza mandarină si de engleză.
Spaniola ocupă, de asemenea, locul doi în topul celor mai studiate limbi din lume, fiind învătată de cel putin de 14 milioane de studenti. Conform altor surse, acest număr depăseste 46 de milioane de studenti distribuiti în 90 de tări.
Atât spaniola, cât si alte limbi romanice, reprezintă o continuare modernă a latinei vulgare, limbă care a fost vorbită împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman si care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut cea mai largă răspândire în lume.
Articol principal: nume date limbii spaniole.
Spaniola s-a dezvoltat din dialectul latin vorbit în zonele limitrofe dintre Cantabria, Burgos, La Rioja si Álava, provinciile de nord din actuala Spanie, devenind cel mai popular idiom al Regatului Castiliei (latina a fost o limbă oficială). De aici vine si numele original al dialectului, castellano, care face o referintă la zona geografică de unde provine limba. Celălalt nume, español, vine de la Hispaniolus din latina medievală, mai precis din forma sa corectă Spaniolus. Ramón Menéndez Pidal oferă altă explicatie etimologică. Cuvintelor clasice hispanus si hispanicus li se atasau în latina vulgară sufixul -one (cf. în spaniolă: bretón, borgoñón, în franceză wallon etc.), astfel cuvântul *hispanione s-a schimbat în españón, si apoi în español. Acest cuvânt a fost apoi împrumutat de către alte limbi romanice (cf. catalană espanyol, franceză espagnol, italiană spagnolo, occitană espanhòu, portugheză espanhol, română spaniol).
Evenimentele istorice, socio-economice si folosirea spaniolei ca limbă de schimb au permis acesteia să devină lingua franca în Peninsula Iberică, însă aceste fapte n-au dus la disparitia altor limbi vorbite acolo. Se estimează că în a doua jumătate a secolului XVI 80% din locuitorii Spaniei vorbeau spaniolă.
Dispută de nume
Conform dictionarului normativ, publicat de către Academia Regală Spaniolă, si Dictionarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limbă spaniolă ca normativ, numele español si castiliano sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociatia Academiilor Limbii Spaniole, care întruneste toate academiile de limbă spaniolă din tările hispanofone, recomandă numele español spre a fi folosit, în general, în alte limbi nationale (cf. germană Spanisch, engleză Spanish, poloneză hiszpanski, rusă ).
Clasificare si limbi înrudite
Articol principal: limbi ibero-romanice.
Spaniola face parte din subgrupul ibero-romanic al limbilor romanice. Are multe în comun cu limba aragoneză, asturiană, catalană, galiciană si portugheză. Spaniolii se pot întelege si cu vorbitorii limbii italiene, fără a cunoaste italiana. Limba ladino, vorbită de către sefarzi, este de fapt castiliana medievală, influentată de turcă si ebraică.
Dialectele spaniolei si limbile vorbite în Spania
Matteo Bartoli, un lingvist italian, si Valeriu Rusu au clasificat-o, împreună cu alte limbi ibero-romanice si romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice.
Istorie
Articol principal: istoria limbii spaniole. Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limbă vorbită de populatia Imperiului Roman. Variantele vorbite în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii. După căderea Imperiului Roman Occidental în secolul V, influenta latinei clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită pe vremea aceea reprezenta o mixtură a varietătilor romanice hispanice, între care era si castiliană veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influenta puternică a limbilor invadatorilor: arabei si berberei, si zonă nordică, unde s-au format regatele crestine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană si alte limbi romanice moderne: limba catalană, aragoneză, astur-leoneză si galiciano-portugheză.
Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul medieval al Castiliei si se afla sub influenta limbilor bască si vizigotă. Cele mai vechi texte în spaniolă sunt Glosas Emilianenses (Glosele Emiliane), ce s-au păstrat în Mănăstirea Yuso aflată în San Millán de la Cogolla, La Rioja, Spania. Această localitate era considerată că fiind un centru cultural medieval.
Spaniola s-a extins la sudul peninsulei datorită Reconquistei si uniunilor regatelor crestine (uniunea Castiliei si Leónului, Castiliei si Aragonului si apoi formarea statului spaniol). În secolul XV, în timpul procesului de unificare a Spaniei, Antonio de Nebrija a publicat Grammatica. Acesta este primul tratat al gramaticii limbii spanille si în genere al unei limbi vulgare europene. Colonizarea si cucerirea Americii a permis expansiunea limbii spre cea mai mare parte a continentului american.
În prezent limba spaniolă este una dintre cele mai vorbite si populare limbi ale lumii si cea mai folosită limbă romanică. Este utilizată în Organizatia Natiunilor Unite, Uniunea Europeană si, ca limbă oficială, în Uniunea Latină. Numărul vorbitorilor creste repede dat fiind faptul că stă pe locul doi ca cea mai studiată limbă din lume, precedată doar de limba engleză.
Distributie geografică
Spaniola este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, Organizatiei Statelor Ibero-Americane, Organizatiei Statelor Americane, Organizatiei Natiunilor Unite, Mercosur-ului si Comunitătii Andine a Natiunilor.
Europa
Articol principal: limba spaniolă în Europa.
Spaniola este declarată drept limbă oficială în Spania, tara de la care si-a mostenit numele si unde s-a dezvoltat. Rămâne în uz si în Gibraltar, dar acolo doar limba engleză este folosită oficial. Limba spaniolă este la fel vorbită (neoficial) în Andorra, unde doar limba catalană se bucură de statutul de limbă statală. Este si una dintre 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Există comunităti vorbitoare de spaniolă si în alte state europene: Elvetia, unde castiliana este cea mai vorbită limbă minoritară, Regatul Unit, Franta si Germania.
Articol principal: limba spaniolă în America.
Ciudad de México - orasul cu cei mai multi vorbitori de limbă spaniolă
Majoritatea vorbitorilor limbii spaniole locuiesc în America Latină. Dintre tările cu cel mai ridicat număr al hispanofonilor, doar Spania nu se află în America. Tările cu cea mai mare populatie hispanofonă sunt Mexic si Columbia, ambele amplasate pe acest continent. La nivel national, spaniola este oficială în Argentina, Bolivia,Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru , Republica Dominicană, Uruguay si Venezuela. De asemenea, este oficială în regiunea dependentă fată de Statele Unite, Puerto Rico, alături de limba engleză.
Spaniola nu este recunoscută oficială în fostă colonie britanică, Belize, dar, conform recensământului din 2000, 52,1% dintre locuitori cunosc si vorbesc spaniola la un nivel avansat. Limba este păstrată datorită urmasilor colonizatorilor spanioli, care au rămas în regiune din secolul XVII. Totusi, engleza este cea care se bucură de statutul de limbă oficială unică a tării.
Spaniola a devenit din ce în ce mai importantă în Brazilia datorită proximitătii si schimbului comercial între acest stat si vecinii săi hispanofoni, mai ales datorită intrării în componenta grupării politice Mercosur/Mercosul. În 2005 Congresul National al Braziliei aprobă un act, acceptat apoi si de către Presedinte, care a făcut limba spaniolă disciplină scolară în licee. De asemenea, de-a lungul frontierei între Brazilia si Uruguay, este vorbită limbă creolă, numită aici „portuñol”.
În Haiti limba franceză este una dintre două limbi oficiale, cu toate că o vorbesc doar 10% din populatie. Majoritatea haitienilor vorbesc creola, care de asemenea este oficială. Creola este bazată pe franceză si unele limbi africane, dar a fost profund influentată si de spaniolă. Desi spaniola în sine nu este oficială, ea este vorbită de către cea mai mare parte a populatiei, în special cea care locuieste lângă frontiera cu Republica Dominicană.
Distributia limbii spaniole în Statele Unite. Nuantele de albastru mai închis indică regiuni cu populatii hispanofone mai numeroase.
Trinidad si Tobago au fost colonizate pentru prima dată de către spanioli în 1498. Desi mai târziu ambele insule au ajuns sub dominatia engleză, populatia locală a păstrat limba primilor colonizatori. Fiindcă Trinidad se află în apropierea coastelor nordice ale Americii de Sud, rămâne influentat de vecinii săi hispanofoni. Recensământul recent a dovedit că mai mult de 1 500 locuitori vorbesc spaniola.
În Statele Unite ale Americii, conform recensământului din 2006, 44,3 de milioane de locuitori sunt de origine spaniolă sau hispanică. 34 de milioane sau 12,2% a populatiei cu vârsta mai mare de cinci ani folosesc spaniola în uzul familial. Spaniola a avut o istorie lungă în Statele Unite, pentru că multe state din sud-vestul tării (de exemplu Texas sau California) erau partial colonii spaniole, iar acum este în curs de revitalizare datorită migratiei umane din America Latină. Este cea mai studiată limbă străină în scolile Statelor Unite. Desi Statele Unite ale Americii nu au desemnat nicio limbă drept oficială, spaniola este recunoscută formal la nivel statal în New Mexico, unde este vorbită de către 30% de locuitori, si rămâne limba principală în Puerto Rico. În spetă, SUA ocupă pozitia a cincea pe lista tărilor cu cea mai numeroasă populatie hispanofonă din lume.
Filipine
Articol principal: limba spaniolă în Filipine.
Desi spaniola a fost limbă oficială a Filipinelor, nu era niciodată vorbită de către majoritatea populatiei. Importanta s-a diminuat la începutul secolului XX după ocuparea insulelor de către Statele Unite. Introducerea limbii engleze în sistemul filipinez de guvernare a dus la utilizarea mai redusă a limbii spaniole si, în consecintă, pierderea statutului de limbă oficială în 1987. Presedintele Filipinelor, Gloria Macapagal Arroyo, anuntă în 2007 că spaniola va deveni încă o dată un obiect de studiu obligatoriu. Acesta nu înseamnă însă că spaniola va redeveni limba oficială a insulelor. Rămâne însă o limbă auxiliară. Conform recensământului din 1990, în Filipine trăiau 2 658 vorbitori nativi ai limbii castiliene. Date legate de populatia hispanofonă actualmente sunt indisponsibile pentru că nu au apărut în recensămintele din 1995 si 2000.
Conform recensământului din 2000, 600 000 de locuitori ai Filipinelor vorbesc limba chavacano, o varietate a creolei spaniole. De asemenea, multe limbi native ale insulelor contin împrumuturi din spaniolă datorită influentei europene si mexicane în perioada colonizării.
Alte părti ale lumii
În Africa spaniola este o limbă oficială a comunitătii autonome Insulele Canare si a oraselor autonome Ceuta si Melilla. Este oficială si în Sahara Occidentală (împreună cu limba arabă), recunoscută de către ONU, si în Guineea Ecuatorială (împreună cu limba franceză si portugheză).
În Oceania, spaniola este vorbită pe Insula Pastelui, o posesiune teritorială a Chile.
Variante
Articol principal: dialecte si variante ale limbii spaniole.
Voseo: (spaniolă)
Voseo generalizado de forma oral y escrita
Voseo oral generalizado
Voseo coexistente con el tuteo y/o voseo regional desprestigiado
Países hispanoparlantes sin voseo
Există câteva diferente importante între dialectele limbii spaniole folosite atât în Spania cât si în America Latină. În Spania se consideră comună pronuntia castiliană conform standardului national, iar folosirea laísmo (o tendintă de a pune un pronume de complement direct la în loc celui de complement indirect le) este dezaprobată.
Spaniola are trei pronume de a doua persoană la singular: tú, usted si vos. În general, tú si vos sunt neformale, dar folosirea lor depinde de tară — în Spania utilizarea pronumelui vos este limitată la liturghie, iar în Argentina tú este cosiderat arhaic. Usted (derivat din vuestra merced, ce justifică abreviere vd.) este formă cea mai formală si folosită pentru a arăta respectul fată de interlocutor.
Sistem de scriere
Articol principal: ortografia limbii spaniole.
Spaniola foloseste alfabetul latin îmbogătit cu litera ñ si digramele: ch si ll . Totusi, digrama rr, care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul traditional spaniol contine 28 semne (30 cu k si w, care apar doar în cuvintele împrumutate):
A B C D E F G H I J (K) L M N Ñ O P Q R S T U V (W) X Y Z
În timpul celui de-al 9-lea Congres al Asociatiei Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se acordă adaptarea unui alfabet latin universal, în care ch si ll nu sunt litere independente. Totusi, această reformă afectează doar procesul de ordonare alfabetică a cuvintelor, nu compozitia alfabetului. Astfel, digrafele ch si ll încă fac parte din acesta.
Spaniola foloseste accentul ascutit pentru a marca un loc de punere a accentului când el nu este de acord cu reguli. Fiecare semn care apartine vocalei (a, e, i, o, u) poate să prindă acest diacritic (rezultând în á, é, í, ó, ú). De asemenea, diereza rămâne în uz în trigrafele güe si güi pentru a indica u sonor (altfel, u în trigrafe gue si gui este mut).
|
|
|
|
|
|
|
Meditatii Spaniola Zalau, Meditatii Spaniola Salaj, Cursuri Spaniola Zalau, Cursuri Spaniola Salaj
Profesor Spaniola Zalau, Profesor Spaniola Salaj, Ore Spaniola Zalau, Ore Spaniola Salaj
|
|
